Fotbaliştii mai şi creează

Povestea de succes în care un fotbalist devine mai celebru convertit în artist se repetă la aproape 50 de ani de la fenomenul Julio Iglesias.

Povestea de succes în care un fotbalist devine mai celebru convertit în artist se repetă la aproape 50 de ani de la fenomenul Julio Iglesias.

Și nu e vorba despre vreun fotbalist amator de șușe gen serbări câmpenești la oraș, nici de kitschuri din mucava pe post de reproduceri arhitecturale și nici măcar de statui șlefuite cu polizorul.

De la capătul lumii și al hărții, tocmai hăt! din Melbourne, Australia, a reușit să-I uimească până și pe americani. VANCE JOY, James Keogh în pașaport, a dat lovitura cu RIPTIDE, o piesă care a sucit mințile publicului dar și celor de la Atlantic Records. L-au chemat direct la New York, i-au pus în față contractul și l-au făcut astfel coleg de casă de discuri cu Matchbox Twenty, Bruno Mars și Skrillex.

Mai mult, spre deosebire de fotbalistul cu suflet de artist neînțeles, James/Vance are chiar și un plan cincinal: să scoată nu unul, ci cinci albume, fiindcă pentru atâtea l-au antamat americanii.

Mai jos, varianta “pe viu” pentru suspicioși. Dar căutați și videoclipul oficial. Merită.

S-a urcat coabitarea în copac!

ALBĂ CA ZĂPADA ŞI LIMUZINELE NEGRE

 Când te faci frate sau cel puţin tolerezi tot felul de nepăsători, să te aştepţi ca, într-o bună zi, ţinta nepăsării lor să fii chiar tu. Toleraţi încă la butoane, Băsescu ş...i ai lui fac ceea ce ştiu mai bine: se îndurerează profund de banul public, moralitatea politică şi, în general, de regulile statului de drept.

Tatăl Albei ca Zăpada politice, Sebastian Lăzăroiu, şi mama reformei învăţământului cu diploma de bacalaureat la blat, Daniel Funeriu, şi fiul ploii de stele, Cristian Diaconescu, au venit să lanseze filiala gălăţeană a Mişcării Populare şi, evident, băsiste. Ultimii doi, fiind şi consilieri prezidenţiali cu rang de miniştri, nu s-au putut teleporta altcumva decât cu Mercedesurile negre, de serviciu.

Întrebaţi de sănătate în chestiunea transportului, răspunsul către jurnalista Vieţii libere a fost „Totul este transparent. Ne punem singuri combustibil”. Ca şi cum uleiul, cauciucurile, asigurarea, rovigneta, spălatul maşinii şi mai ales şoferul şi amortizarea maşinii ar fi gratis. Aveam pretenţii măcar de la Funeriu, ilustrul posesor de două Jaguaruri identice, să aibă mai multă demnitate...

Dar acesta e avantajul coabitării cu cine trebuie, mai exact cu şeful Guvernului. Maşinile sunt ale SPP-ului iar acesta ţine de Guvern, aţi ghicit!...
 

POPA SE BUCURĂ LA POMANĂ PE BANI PUBLICI

 La Galaţi, coabitarea e la nivel de... coaliţie. Fiindcă pe gălăţeni nu i-a asuprit nimeni mai abitir ca PSD-ul în ultimii... 23 de ani.

Cum primarul penelist coabitează fără să crâcnească cu şmecherii trandafirii în obraji şi blazon, viceprimarul PSD Florin Popa n-a avut vreo reţinere să plece în plimbare în Germania, pe bani publici, după cum relatează pe surse jurnaliştii de la Viaţa liberă.

Aceleasi surse susţin că motivul deplasării ar fi vizitarea producătorului de freze pentru săpat tuneluri, Herrenknecht AG. Ca şi cum Primăria ar avea de gând să se apuce ea însăşi de construit un tunel pe sub Dunăre deşi nici la demolat garaje nu se pricepe... Sau ca şi cum, dacă ai vrea să afli cât de bine funcţionează un utilaj, nu te-ai duce să-l vezi la treabă, în teren. La construcţia noii linii de metrou din Drumul Taberei, de exemplu.

Însă Bucureştiul nu e o destinaţie de aşa fiţe precum Germania. Aşadar, daţi fuga să vă plătiţi impozitele şi în avans dacă se poate că vorba aia: coabitare, coabitare, dar indolenţa e pe bani.

Muzica „bio" din nou la modă

O formație de doi băieți și o fată au dat lovitura în muzică, inclusiv pe You Tube, unde au adunat într-un an tot atâtea vizualizări cât Guns ‘n Roses, Michael Jackson sau Lady Gaga ori Justin Timberlake.
Este vorba despre The ...Lumineers și a lor Ho Hey, o piesă cântată doar la chitară, violoncel, o tobă de picior și o tamburină.
Practic, prin Wesley Schultz (voce, chitară și pian uneori), Jeremiah Fraites (tobe, percuții, vocea a doua și uneori mandolină) și Neyla Pekarek (violoncel și vocea a doua), cărora de anul trecut li s-au mai adăugat un basist și un pianist, muzica a intrat într-o nouă fază, reevaluând instrumentele în stare pură, nedigitalizate.
Băieții s-au apucat de muzică din 2005, încercându-și norocul în New York, sub numele de trupă Wesley Jeremiah. Criza i-a forțat să se retragă în Denver, Colorado, mai ales că în Marele Măr nu trecuseră de stadiul concertelor în mici localuri și un videoclip (Park) la nivel de amatori .
În Denver au căutat la mica publicitate pe cineva care știe să cânte la violoncel și au dat peste Neyla, care preda muzica într-o școală (de-abia în vara aceasta va renunța la post, ca să încheie anul școlar). Au dat concerte în Denver și în împrejurimi, în săli mici, de până-ntr-o sută de persoane, au scris cântece și au înregistrat câteva în mansarda lui Jeremiah. Au postat pe You Tube un video asemănător celui care va deveni videoclip oficial, cântând Ho Hey într-un apartament micuț. Când managerii de la Onto Entertainment au văzut înregistrarea, le-au făcut contract pe loc și le-au dat și banii să-și înregistreze primul album, startul către succesul imens de astăzi.
Și totuși, The Lumineers nu au fost nici pe departe primii. Așa cum pentru unii lumina venea de la răsărit, și pentru americani trebdurile muzicale vin deobicei din nord-est, din bătrânul Albion… Enjoy Ho Hey!
 
 

 

Faza cu revirimentul folk în rockul contemporan a reînceput timid în Regatul Unit, de la Katie Melua, Laura Marling și alte artiste în special, continuând cu Noah and the Whale. Dar băieții care au pus punctul pe „i” sunt cei d...e la Marcus Mumford & Sons. Au creat inclusiv o mică recuzită în jurul fenomenului: haine și încălțăminte din vremea crizei interbelice, clădiri vechi și neîngrijite, din aceeași perioadă, instrumente specifice transhumanței americane în căutarea locurilor de muncă, ba chiar și un nume de trupă care să invoce semnificația unui „nume tradițional de afacere de familie”.

O pleiadă de formații similare au apărut în West London, prin 2007-2008, inspirați de Mumford & Sons. Dar abia din 2010 Marcus Mumford, trupeții lui și bluegrass-ul cântat de ei și-a câștigat adepți în State. Decisive au fost o apariție la Letterman, în 2010, și mai ales un concert la amfiteatrul din Red Rocks, Colorado, în august 2012. (vezi mai jos)

Practic, s-a refăcut traseul de acum două secole, când imigranții englezi și irlandezi au dus vechile lor cântece peste ocean și din ele, amestecate cu jazz și country, au făcut ceva nou dar cu profunzimi istorice.

 

Cine a fost mai întâi, Apolloul sau Prodigăina?

A apărut pe albumul Fat of the land, pe 30 iunie 1997. Deşi Prodigy n-au contat prea tare pe ea, cât să-i facă un videoclip, totuşi piesa se înscrie între "sample"-urile aparte ale albumului, unul dintre "ecourile" ce te urmăresc mult timp.

 Aşa încât "Mindfields" şi-a câştigat un bun renume pentru concerte, fiind folosită extensiv în concerte, pentru sonorităţile obsedante "dangerous" şi "ushua".

Piesa celor de la Apollo 440, "Altamont Super-Highway Revisited" apare pe Electro Glide in Blue, în acelaşi an cu Fat of the Land al celor de la Prodigy, dar mai devreme, pe 3 martie.
Ca şi "Mindfields" de la Prodigy, nici "Altamont Super-Highway Revisited" n-a primit vreodată un videoclip însoţitor, dar a fost mereu una dintre preferatele de concert. 

 Dar, spre deosebire de "raveri", electro-rockerii insistă pe inflexiunile chitarii solo şi nuanţele psihedelice.

Restul asemănărilor şi deosebirilor dintre "Altamont Super-Highway Revisited" - Apollo 440 şi "Mindfields" - Prodigy se descoperă mai bine după ureche decât în scris :)

 

 

SPIDER-MAN SAU KING KONG.. UN?

Precum celor doi săltăreţi din titlu, şi lui Bacalbaşa îi place să se caţere cât mai sus. În funcţii. Doar că adevărata faţă a omului o vezi adesea doar după ce i s-a dat puterea pe mână

Deşi nici acum nu ne-a lămurit pe câţi colegi (mulţi sau mult mai mulţi?) i-a turnat la Securitate, supereroul blondelor a venit la Conferinţa Municipalei PNL Galaţi cu o falcă în cer şi una în microfon tocmai ca să strige „Turnătorul!”

Şucărit că deputat PSD Aurel Nechita este prigonit de ANI, Bacalbaşa a dezvăluit că denunţătorul acestuia este liberal şi că „este inacceptabil ca după acest denunţ să fie sprijinit de conducerea partidului pentru a ocupa un post important”. Referindu-se indubitabil la doctorul Paul Ichim, pe care colegii de breaslă afiliaţi buchetului de trandafiri l-au surghiunit ani de zile la Brăila, CJ-istul şef i-a cerut lui Dobre să-i confirme spusele. „Dacă doctorul Nechita va părăsi Parlamentul bomba pe care stăm va exploda!”, a mai ameninţat anestezistul judeţean.

Printr-un asemenea comportament discreţionar, de parcă ar fi fost vătaf pe propria-i moşie de partid, Bacalbaşa dovedeşte că se transformă din Spider-Man-ul simpatic într-un King Kong cu apucături pre-decembriste, un fel de King Kong.. Un am putea spune. 

SÂNGE DE SUPEREROU

Mai grav, problema „păiangănului” nu e că, ocupând ilegal funcţii în paralel, doctorul-decan-deputat PSD Nechita risca oricând consecinţele legii şi că partidul său n-a făcut nimic să preîntâmpine umilinţa de a-şi pierde astfel un parlamentar. Problema e că de ce s-a aflat mai sus, la Bucureşti, şi implicit la ANI, şi mai ales de ce a contribuit Ichim la asta. Vă daţi seama ce „minuni” s-ar putea să găsească Curtea de Conturi şi alte organe competente de pe urma mandatului doctorului specializat în anestezierea ţambalului cu batista?

Un bun amic mi-a povestit cum, în satul copilăriei lui, taică-su l-a prins pe unul dintre copiii fierarului furându-i din curte. L-a dus supărat de mânuţă până la poarta conlocuitorului şi l-a predat cu tot cu istorisirea potlogăriei. Drept pentru care,meşteşugarul a luat o nuia şi a tăbărât pe plodul hoţoman strigându-i „De ce te-a prins, mă, de ce te-a prins?”

„Vezi?” îmi zice amicul meu, „s-ar putea ca Bacalbaşa să nu poată vedea altfel lucrurile, optica lui să fie deformată de la natura ei, să aibă mania asta a negustorului.. neprins în sânge”. În sângele de supererou, evident.

CEZARII CARE-O DAU ÎN MĂ-SA ȘI CONCETĂȚENII DE LA COLȚ

Caesars, grup suedez de indie rock
Le-a apărut primul single în 1995, primul album în 1998. Au luat premiul Grammy suedez pentru cel mai bun album si cel mai bun artist la debut.
Dincolo de graniţe sunt cel mai mult cunoscuţi pentru o piesă care de prin 2002 a tot fost redescoperită şapte ani la rând. Iniţial piesa a fost folosită în jocul video cu snowboarding Afterbang, apoi în SSX 3 şi FIFA Football 2004, dar şi în LMA Manager 2005 pe PS2. Cântecul a apărut şi în jocul de Wii "Just Dance" şi în Dance Dance Revolution SuperNova. A fost folosită şi în reclame la iPod (2005) şi Renault (2009).
Este vorba de Jerk It Out. 

Termenul de comparaţie pentru cei de mai sus sunt Cornershop, un grup britanic de indie rock, format în 1991 de doi fraţi, Tjinder Singh (voce, compoziţii, chitară) şi Avtar Singh (bass şi voce).

Numele formaţiei se bazează pe un clişeu referitor la asiaticii britanici care adesea au băcănii la colţ de stradă (cornershops).

Formaţia s-a desprins din cvasianonimat abia în 1997, când au scos "When I Was Born for the 7th Time", album ovaţionat de critici. Includea o preluare aprobată de Paul McCartney şi Yoko Ono a piesei Beatles "Norvegian Wood".

Tot pe acest album apare şi piesa "Brimful of Asha" care ulterior a fost remixată de Norman Cook (aka Fatboy Slim), făcând-o cunoscută în toată lumea. Piesa e un omagiu la adresa prolificei cântăreţe indiene de dublură Asha Bhosle, dar şi o reflectare a influenţelor muzicale apreciate de Tjinder, precum Trojan Records şi cultura pe discuri de vinil în general.

Aşadar, dacă Jerk It Out a celor de la Caesars vi se va pare acum, prin comparaţie, superficială pe lângă Brimful of Asha de la Cornershop, aveţi toate motivele...

De ce e creierul prostului neted? Ca să lucească!

Când am zis aici că primarul Galaţiului are suflet de artist neînţeles, unii au luat-o foarte personal. Dacă pariam public că în mai puţin de un an va nenoroci vreun monument sau vreo operă de artă, poate înţelegea şi fotbalistul votat că nu glumesc şi chiar îl chinuie prosteşte talentul…

Mai nou, primarul Galaţiului, Marius Stan, a demonstrat din nou că se pricepe la artă. Sculptura în bronz "Fata pe valuri", a reputatului Constantin Baraschi, a fost curăţată cu polizorul de către angajaţii ECOSAL, serviciul edilitar de salubritate, ecarisaj, plantat panseluţe, peticit asfalt şi ce s-o mai găsi...

MARIUS STAN NE CURĂŢĂ DE BANI

Acum, serios vorbind, cum să pui muncitorii de la salubritate să cureţe o operă de artă? E ca şi cum ai pune un patron de sex-shop director la centrul cultural, un patron de striptease director la bibliotecă, un anestezist turnător în fruntea tuturor şi un cârd de gâşte să păzească capitolele lipsă din inventarul Galaţiului…

Acum chiar că încerc să fiu serios. Întâiul fotbalist între primari a „creat” la viaţa lui doar un kitsch butaforic, hidoşenia ce imita faţade de clădiri istorice pe platoul de lângă Sala Sporturilor. De bine ce a fost construită cu 110 mii de euro, s-a şi prăbuşit sub primele găinaţuri luate de vânt ale păsărilor plictisite în copacii dimprejur.

Cu asemenea capodoperă la activ, e de înţeles că te chinuie talentul şi îţi vine să freci (statui) până la lustru. Dar să te apuci să freci chiar sălbatic, cu polizorul, opera unui artist autentic numai în Noul Galaţi se poate. 

MIC ÎNDRUMAR PENTRU GHIORLANII CARE S-AU PROCOPSIT CU STATUI 

Richard Rist, colecţionar de sculpturi de peste 20 de ani, a citit cam tot ce i-a căzut în mână în domeniul întreţinerii statuilor de bronz. A făcut din asta o afacere şi-şi împărtăşeşete cunoştinţele pe blogul său, citându-l inclusiv pe un tătic în domeniu, Patrick Kipper, autorul volumului „Îngrijirea statuilor de bronz”.

El explică procedeul finisajului aplicat de sculptori statuilor, cum îşi îmbracă aceştia în ceară operele încălzite în prealabil, protejând astzfel porii bronzului de umezeală. Acesta e şi motivul pentru care apoi se “murdăreşte” bronzul, ceara atrăgând praful.

Curăţarea statuilor se face, în mare, cu apă şi săpun sau sodă. După o foarte bună uscare şi eventuală preîncălzire, se aplică din nou ceară. Deci nu aşa cum a făcut edilul gălăţean cu "Fata pe valuri", punându-i pe cei de la ECOSAL s-o ia la polizor, ca să lucească!

Dar, mă rog, cititul e pentru cei care preferă să consulte instrucţiunile de utilizare înainte să se defecteze jucăria. Ceilalţi pot lua din start un ciocan mai mare… Sau un polizor! 

LASER PENTRU ARTĂ, NU PENTRU GHIRŢOI! 

Aceştia se pot documenta la Muzeul Bargello din Florenţa. David, cea mai cunoscută sculptură a lui Donatello, statuia despre care se spune că a fost punct de plecare pentru sculptura Renaşterii, fiind primul nud de la Antichitate până atunci, a fost pentru prima dată curăţată în întregime cu ajutorul laserului. În 2007 s-au cheltuit 200 de mii de euro de către guvernul Italian şi restauratorii au lucrat de faţă cu publicul. Vizitatorii curioşi au avut ocazia să urmărească pe monitoare fiecare etapă a operaţiunii, în timp ce statuia era curăţată milimetru cu milimetru.

În urma analizelor, s-a constatat că în secolul XVIII statuia a fost acoperită, la Galeria Uffizi, cu un amestec de ceară, uleiuri şi pigmenţi, pentru protecţie.

Dar dacă îi spuneţi unui anumit personaj despre laser şi utilizarea lui, s-ar putea să vă râdă în nas, că nu ştiţi despre ce vorbiţi. Că laser e lanterna aceea roşie de i se bagă arbitrului în ochi să orbească când dau ai noştri la gioale în atac, nu?!…

SĂ SE CONFIȘTE MAȘINILE PRIMESC. DAR ȘI DRUMURILE!

Ponta nu uită doar ce le-a promis alegătorilor încă din faza de protestanți care i-au adus partidul și coaliția la putere. Pare că-și uită și meseria de bază, jonglând aiuristic cu prevederi constituționale fundamentale, într-o logică juridică de nivel Boc.

Pretinzând că „avem o mare problemă de implementare a autorităţii legii rutiere", se declară pentru „o înăsprire a legislaţiei”, insistând chiar pentru „upgradări ale abordării unor drepturi fundamentale, cum e dreptul de proprietate.” Și-i dă înainte cu ideea sechestrării şi confiscării bunurilor provenite din infracţiuni, ca și cum un accident soldat cu vătămare corporală sau ucidere din culpă ar avea aceeași gravitate ca traficul de persoane, jaful sau alte infracțiuni grave în care se folosesc autovehicule.

Dincolo de argumentele de (ne)constituționalitate, rezervate celor mult mai competenți în domeniu, cred că Ponta are dreptate. Chiar avem o mare problemă cu autoritatea legislației rutiere. Un întreg articol din Codul Rutier este foarte rar utilizat, iar când se aplică vizează doar „cățeii”, statul dându-se „dulău” doar pe stradă, nu și-n propria curte. 

FILA NEAPLICATĂ A CODULUI RUTIER 

Prin atitudinea sa, copilotul ajuns premier demonstrează că fie îi crede pe cetățeni proști și buni de plată chiar și când statul greșește, fie că nu a trecut de clasele primare (I-IV) ale culturii în domeniul rutier. Articolul 105 din Codul Rutier (OUG 195/2002 republicată) prevede contravenții care se sancționează cu amenzi din clasa a V-a de sancțiuni, adică sume de la 1500 la 7500 de lei.

Administratorul drumului, fie el autoritate locală sau companie națională de drumuri, poate fi astfel sancționat pentru SEMNALIZARE NECORESPUNZĂTOARE, inclusiv a obstacolelor sau lucrărilor de pe drumul public, dar și pentru NEASIGURAREA STĂRII DE VIABILITATE A PĂRȚII CAROSABILE la standardele în vigoare. Standarde europene mai nou, nu?

Aceleași amenzi sunt prevăzute pentru amplasarea în zona drumului public de dispozitive care pot fi confundate cu indicatoarele ori instalațiile de semnalizare rutiera, pentru construcții, instalații sau alte obstacole ce limitează vizibilitatea. Cum ar fi reclamele ce dau să-ți intre în ochi, buticurile pe bordură și sensurile giratorii dincolo de care nu vezi de la volan.

Instituirea de restricții de circulație pe drumurile publice fără avizul poliției rutiere (gen debandada de la Inelul de Rocadă, când s-au schimbat regulile pentru câteva ore), nerespectarea termenelor pentru executarea de lucrări în zona drumului public (să fie ISPA și alte modernizări sănătoase la cât au durat) și neaducerea drumului CEL PUȚIN la starea inițială ar trebuie “taxate” cu același nivel de sancțiuni.

Tot la această clasă “gimnazială” de sancțiuni sunt prevăzute și NEEFECTUAREA DE AMENAJĂRI RUTIERE DESTINATE CIRCULAȚIEI PIETONILOR, BICICLIȘTILOR, vehiculelor cu tracțiune animală și calmării (sic!) traficului, dar și NEÎNDEPLINIREA OBLIGAȚIEI DE ÎNTREȚINERE A DRUMULUI PUBLIC PE TIMP DE IARNĂ, potrivit reglementărilor în vigoare. 

LECȚIA RUSEASCĂ ȘI RULETA ROMÂNEASCĂ 

Filmulețele de pe YouTube au consacrat șoferii ruși în materie de conducere în afara oricărui spirit de prevedere, ba adesea chiar fără instinct de conservare. Și totuși, rușii se pot considera niște șoferi norocoși. Dacă vă uitați cu atenție, majoritatea covârșitoare a drumurilor lor, inclusiv în orașe, sunt mult, mult peste ale noastre. Inclusiv iarna.

Dacă ar avea drumurile înguste ale României, cu gropile, curbele care „varsă” și indicatoarele ascunse în frunziș specifice, vă dați seama că nu mai rămâne ruși nici cât să închidă gazul în urmă, cu atât mai puțin dacă s-ar descoperi un zăcământ de votcă peste hotare?

În România, șansa ca instituțiile statului să fie amendate când încalcă legea e aproape aceeași cu a decesului la o ruletă rusească după ce s-a scos glonțul din butoiaș. În iarna 2012-2013, iarnă grea și cu Dumitru Nicolae încă sforăind la butoane, s-au dat doar patru (4) sancțiuni autorităților gălățene pentru nedeszăpezire și gropi. 

SĂ FACEM SCHIMB DACĂ VĂ ȚINE! 

Statisticile poliției plasează viteza pe locul patru, cu doar 15% pondere în rândul cauzelor accidentelor rutiere. Iar numărul acestora nu a scăzut, cu toate radarele de ultimă generație pe Logane la preț de Merț.

Dacă premierul confiscă mașinile când se încalcă legea, să confiste și șoferii drumurile până când sunt aduse la „standardele în vigoare”! Să nu mai aibă ce căuta poliția, autoritatea rutieră și alți boschetari cu legitimație pe străzile și drumurile neîntreținute „la standardele în vigoare”. 

Stați liniștiți în birourile voastre că vă chemăm noi dac-avem vreo problemă, gen accident. Sau dacă ne dau banii afară din mașini…

AM AFLAT DE CE SE TAIE TEII DIN GALAŢI!

După cum au sesizat cei de la presagalati.ro, încep să apară şi primele „rezultate” ale controversatei operaţiuni de ciopârţire a crengilor teilor de pe strada Brăilei. Puţinele frunze care mai răsăriseră, pe cele câteva crengi rămase pe unul din teii de lângă Colegiului Naţional „Costache Negri”, s-au uscat, semn că arborele şi-a dat obştescul sfârşit.

E foarte probabil ca acelaşi lucru să se întâmple şi cu alţi tei rămaşi cu prea puţine crengi pe care să crească frunze, afectaţi de modul în care au fost „toaletaţi” cu drujbele.

„Nu exclud ca aceasta să fie cauza, faptul că s-au făcut acele tăieri, dar până nu văd concret despre ce este vorba, nu pot să mă pronunţ”, a declarat purtătorul de cuvânt al Primăriei pentru presagalati.ro.

Pentru reamintire, teii au fost ciuntiţi în noiembrie, anul trecut, de Gospodărire Urbană SRL, tăindu-li-se crengile până aproape de tulpină.

Mihai Costache a mai precizat că explicaţia celor de la Gospodărire Urbană SRL e aceea că nu se mai intervenise de peste 10-15 ani la toaletarea arborilor de pe Brăilei şi aceştia au crescut mult pe verticală. Cum rolul lor e să facă multă umbră, teii au fost scurtaţi pe verticală, să se dezvolte mai mult pe orizontală. 

LEGEA ŞI ŞTIINŢA NU SUNT PENTRU GOSPODARI 

Oricare ar fi explicaţiile municipalităţii, legea care reglementează activitatea în spaţiile verzi, 24/2007 (completată de Legea 313/2009), la articolul 14, aliniatul 5 stipulează că: „În cazul arborilor ornamentali plantaţi în aliniamente de-a lungul bulevardelor şi străzilor este interzisă intervenţia cu tăieri în coroana acestora, cu excepţia lucrărilor de eliminare a ramurilor uscate sau a celor care afectează siguranţa traficului pietonal şi rutier, a imobilelor aflate în apropiere, precum şi a celor de pe traseul reţelelor aeriene."

Evident, ca orice intervenție majoră în inventarul arboricol, tăierea teilor gălăţeni trebuia însoţită de avize de la Agentia de Protectia Mediului. Avize despre care nici Primăria, nici grădinarii din subordinea lui Eduard Grosu nu suflă o vorbuliţă…

Mai mult, „Retezarea anuală a coroanelor unor arbori (salcâmi, castani, arţari, tei), păstrându-se doar trunchiul şi părţile bazale ale ramurilor inferioare, este o practică nejustificată, deosebit de păgubitoare, epuizând treptat capacitatea de refacere a coroanei şi scurtând viaţa arborilor“, se arată în „Cultura arborilor şi arbuştilor ornamentali“, publicată de prof. dr. Ana-Felicia Iliescu, o reputată specialistă în horticultură.

În Europa, teii sunt cunoscuţi pentru vârstele înaintate pe care le ating, unii depăşind câteva secole. Un tei din Gloucestershire are aproape 2000 de ani. La Castelul Nuremberg există un tei atribuit soţiei regelui Henry al II-lea, care a domnit acum aproape 900 de ani. Teiul din Neuenstadt am Kocher s-a prăbuşit după ce a trecut de 1000 de ani. 

GALAŢIUL NU E PRIMUL NICI LA BARBARIE 

Arborele considerat „brandul” Iaşiului, teiul, a fost mutilat sistematic în ultimii ani de către angajaţii societăţii din subordinea Primăriei Iaşi responsabilă cu administrarea spaţiilor verzi. Conform ziarului Adevărul, un raport detaliat întocmit la sfârşitul lunii trecute arată că zeci, poate chiar sute de tei din Copou sunt în pericol să se usuce şi să dispară în anii următori. Analiza a fost depusă sub formă de sesizare la Primăria, APM şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie din Iaşi.

Ca răspuns, Primăria Iași a argumentat „necesitatea punerii în valoare a clădirilor istorice din zonă“. Necesitatea a fost deja amendată cu 60.000 de lei de Agenţia pentru Protecţia Mediului care a constatat că tăierile au fost ilegale.

Criticat virulent, primarul Iaşiului a admis indirect că nu există un plan concret după care se lucrează în centrul oraşului.

RĂSPUNSUL LA ÎNTREBARE

În Galaţi, dacă teii de pe Brăilei ar dispărea, s-ar crea mai mult loc pentru parcări, amenajări sezoniere profitabile, gen terase şi restaurante de vară, dar s-ar şi pune mai bine în valoare fântânile arteziene şi alte amenajări pe care municipalitatea intenţionează să cheltuiască peste două milioane de euro în cadrul modernizării trotuarelor. Ce mai contează natura, bani să iasă!
 
Văzând astfel experienţa nefericită a altora, ce spun legea şi specialiştii, dar mai ales ştiind apetitul edililor pentru cheltuit fonduri bugetare cu orice chip, răspunsul la întrebare “de ce se taie în teii în Galaţi?” e clar. DE TOT!

AMERICANII DE DRAG NE CAUTĂ LA DINȚI?

Ne-am fi așteptat ca, revenind liberalii la putere, să nu curgă lapte și miere, dar măcar să nu ne mai ia cu durere de la fiere.

Asigurările de sănătate le-au inventat țărăniștii pe vremea lui Constantinescu. Cât a funcționat Casa de Asigurări sub concetățeanul Hajdu Gabor, nu s-a plâns nimeni de lipsa medicamentelor și serviciilor medicale.

Stângacii lui Năstase au făcut praf bugetul asigurărilor de sănătate, deturnând numai în 2003 vreo 15 mii de miliarde (peste 350 de milioane de euro), după cum nepăsător recunoștea Zero Cozmâncă.

UNIȚI CU STÂNGA, AU UITAT DREPTATEA

Când a revenit dreapta la putere, Nicolăescu a dus cam tot poporul la doctor. Pentru analize cel puțin.

Întors din opoziție, același Nicolăescu pare să se fi îmbolnăvit de stângăcie. Te așteptai liberalii să înceapă să ia urma contribuțiilor virate de români pentru sănătatea lor, să curețe licitațiile și să eficientizeze compresa, pansamentul, rețeta și medicamentul.

Nici gând. Mai curând, fostul contabil se crede Dumnezeu. Decide el ce trebuie tratat și ce poate să mai aștepte, tăind de pe listă intervențiile stomatologice. În loc să descurce ițele bugetului sănătate, stopând frauda și mărind rata de colectare, Nicolăescu se comportă ca un fel de Cozmâncă, plimbând sărăcia dintr-un buzunar într-altul.

MINISTRU DE COPY SAU PASTĂ?

În timpul ăsta ce Nicolăescu dă copy/paste modelului pesedist și discreționar de administrare a sănătății, un producător de pastă de dinți dă lecții de civism. Cheltuie zeci sau poate sute de mii de euro să facă controale stomatologice gratuite românilor. Normal, e interesul său direct, fiindcă o națiune fără dinți carevasăzică că n-are ce să-și spele, nu? Pe când interesul guvernanților ar putea fi ca poporul să nu aibă vreun dinte contra lor…

Dacă au ajuns străinii să se preocupe de sănătatea națiunii mai mult decât statul român, atunci degeaba ne mai temem că am putea deveni o colonie. Ar trebui să ne bucurăm.

SPIDERMAN A DAT ÎN MINTEA BLONDEI. RUȘINE, ELENA UDREA!

Cine își putea imagina acum patru ani, când a debutat campania Romania - Land of Choice, că grozăviile imagistice prezentate pe post de campanie publicitară de ministerul Elenei Udrea... vor prosti pe careva? Ei bine, iată că cine se pune cu blondele dă în mintea lor.

 

Pentru cei cu memoria mai restrânsă, îmi permit să reamintesc celebrele spoturi în care Năstase, Nadia și Hagi măritau româncele cu câte patru gagii odată, fluidizau traficul cu zebre copitate sau așteptau să pice mălăiețe roadele turismului lu’ pește atârnat prin copaci…

 

Ei bine, campania a găsit cel puțin un adept ad literam. Spiderman vrea și el să spânzure niște fonduri europene prin copacii Gârboavelor. Iar presa a consemnat sec și apoi a trecut mai departe peste acest proiect european de excepție, vajnic continuator al tradiției pânzarului care nu merge nici vâslit pe mal și al muzeului țărăniilor din răchită de sute de mii de euro. 

Contaminat probabil de la blondele pe care le-a înfruntat în șușanele tv, doctorul-președinte pare că a dat în mintea blondei prezidențiale. Bacalbașa vrea să anestezieze portofelul coanei Europa cu un Muzeu al navigaţiei fluviale şi pescuitului fix în pădure, lângă altă butaforie, Muzeul satului.

SCRUMBIE LA CORT POLITICO-ECOLOGIC

Întrebările de bun-simț, referitoare la amplasarea muzeului, n-au rost a fi puse că oricum nu le va răspunde nimeni . Unde naiba să toci așa o captură record de euroi dacă nu într-o pădure, să nu te vadă vreun contribuabil cârcotașa sau careva de la presă. Au mai sugerat și alții locații mai potrivite, gen malul Dunării, în fostele Pescării ale Statului din capătul Cheului Istoric sau măcar la Zătun ori Vlădești, că tot s-au mai tocat acolo bani europeni pe investiții gen vile cu circuit închis, de partid.

Pe aleși, în schimb, i-a durut în… crâng de sugestii și au votat covârșitor, cu ciocul deschis ca pelicanii la baltă, proiectul Bacalbașei albite în cerul figurii.

Doar o rugăminte dacă se poate: la banii ăstia, să se prevadă și un cort atotcuprinzător în muzeul lu’ pește. Poate se țin acolo, indiferent de vreme, și festivalurile de scrumbii sau alți pești politici, măcar să se aleagă și orașul cu un aer mai puțin poluat de fripturiști…

 

Peștele de la dosar se-mpute

INDIENII S-AR SIMŢI ÎN GALAŢI CA ÎN LUMEA A PATRA

M-a tras You Tube de atenţie cu înregistrarea video de mai jos.

Ştiu, îmi veţi spune că fac reclamă unor personaje decerebrate şi că, pe de altă parte, apucături din astea la nişte desculţi ...căpătuiţi peste noapte găseşti şi pe la noi. Posibil, dar eu nu despre cetăţenii din imagini vreau să discut, ci despre ţara lor care pare a fi mult mai întreagă la cap decât a noastră.

E drept, la noi nu prea vezi puşti agăţaţi de volan. O puştoaică manevrând o limuzină de aproape cinci metri şi cu ambii părinţi într-însa făcea afişări din greu zilele trecute, dar înregistrarea era din Rusia, unde orice e posibil în domeniul auto, mai puţin raţionalul. Ai noştri s-au remarcat în schimb prin Tarzanul tirist, dansator la volan, Ţăranul cu Maserati, destul de civilizat în mişcare, plus o mulţime de alte vertebrate cu creier necircumvoluţionat vânând pietoni pe trotuar sau făcând slalom pe contrasens.

LA NOI, ASFALTUL E FRÂNT-ŞUI!

Însă acum, văzând ce ţară au primatele recenzate din imagini, îmi dau seama că a noastră are şoferii pe care îi merită. Ba chiar prea buni! La ce drumuri are România faţă de India sau chiar Rusia (unde măcar n-au craterele noastre), rata accidentelor dovedeşte că suntem chiar experţi în şoferie, date fiind condiţiile.

Uitaţi-vă la minunăţia aia de asfalt mai neted, fără pic de canalizare scufundată sau crevasă între benzi precum asfaltul de pe strada Brăilei a Noului Galaţi! Priviţi limitatorul acela de viteză finuţ, standardizat, cum nu găseşti măcar unul prin oraşul fotbalistului cu suflet de artist.

Dacă cineva îmi poate arăta aşa o stradă în Galaţiul vechi sau nou, promit solemn că nu doar o mătur şi o spăl cu şampon pe taxele şi impozitele mele, dar îi vopsesc şi bordurile în ce culori de laudă şi admiraţie se doreşte!   

NU VĂ LUAȚI DUPĂ BĂSIȘTI CĂ-S VARZĂ!

O știre bântuie internetul: Daimler va deschide o fabrică în România.
Este vorba despre Daimler-Benz, deținatorul mărcii Mercedes.

Niște jurnaliști cu puțină cultură generală în domeniul auto, respectiv cei de la B1 TV, au ilustrat articolul cu “mutra” unui Daimler englezesc care n-are nicio legătură mecanică sau de producție cu Mercedes, ci doar una de pură deținere a unui nume de brand.

Iată aici articolul de pe site-ul B1, dovadă de habarnamism cu atât mai indolent pe cât de mult se va fi scurs între momentul publicării ei şi cel în care veţi da peste aceeaşi ilustraţie fără legătură cu ştirea...

NOUL GALAŢI - TUN IMOBILIAR PE SPATELE PATRIMONIULUI ISTORIC

Cladirea de pe Traian 112, vizavi de farmacia Tinc, a fost demolată organizat, sub ochii autorităţilor, cu acordul tacit al acestora.

CLĂDIRE PROTEJATĂ, DEMOLARE INTERZISĂ

Deşi, pe 14 decembrie 2011, la propunerea Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice nr. 2, i s-a comunicat proprietarului clasarea ca monumete istorice a celor două faţade (de pe Traian şi, respectiv, de pe Eroilor), întreaga clădire a fost demolată organizat, salvându-se orice material se poate refolosi.

Imobilul aparţine ansamblului arhitectural şi istoric al zonei, legat istoric de Farmacia Ţinc, fiind martor la o perioadă de plină dezvoltare a oraşului Galaţi, inclusiv la fondarea, în 1889, a Pieţei Costache Negri, actuala piaţă centrală.

ILEGALITATEA, ORGANIZATĂ ŞI AMPLIFICATĂ

Deşi aflată într-o zonă intens circulată, clădirea a fost desfăcută bucată cu bucată în ultimele zile, într-o adevărată organizare de şantier. Un şantier ilegal, fără plase de protecţiie, fără securitatea muncii, fără inspectori de siguranţa construcţiilor şi, mai ales, fără ca autorităţile să dea vreun semn că le pasă. Un grup organizat de persoane demola pereţii cu atenţie, curăţa cărămizile de mortar şi le stivuia atât în imediata vecinătate a fostei clădiri cât şi vizavi, pe trotuarul din faţa farmaciei Ţinc.
Totul era făcut fără grabă, distribuţia muncii fiind organizată după putreri: cei vânjoşi demolau, alţi bărbaţi curăţau şi aduceau cărămizile în preajma stivelor, iar femeile le aranjau.
Evident, ţinta unui astfel de demers sfidător la adresa oricărei organizări rezidenţiale cu pretenţii de localitate este valorificarea terenului de sub construcţie, aflat într-o zonă de expunere comercială maximă. Iar folosirea celor al căror unic şi imediat obiectiv îl reprezintă valorificarea materialelor de construcţie nu este decât un truc prin care propietarul de drept al clădirii scapă atât de costurile demolării, cât şi de responsabilitatea penală pentru ilegalitatea ei.

DEMOLAREA, AFACEREA DE TOP DIN ACTUALUL MANDAT

Cu un asemenea exemplu din realitatea străzii, apare tot mai evident că recenta propunere a Primăriei de a demola 67 de clădiri pe motive de securitate - deşi acestea au trecut în picioare testul cutremurelor din '40, '77, '86 şi '90 - vizează exclusiv satisfacerea unor interese imobiliare. Este greu de crezut că o municipalitate care nu poate opri demolarea ilegală a unei clădiri monument istoric va putea stăvili hora bunului plac declanşată de demolarea legală a altor 67 de clădiri.

ACTUALIZARE:

Conform presei locale (Viata libera), se pare că proprietarul, al cărui nume este în continuare trecut sub tăcere, a reuşit să-şi rezolve problema cu actele necesare demolării.

După multe lupte birocratice între proprietar, Direcţia de Cultură şi Primăria Galaţi, clădirea de pe strada Traian 112 a ajuns în sfârşit la pământ complet. Casa cu pricina a reprezentat o mare palmă pentru Primăria Galaţi în momentul în care mare parte din structură se prăbuşise în luna iulie 2012. Acum, proprietarul a reuşit să demoleze ce mai era de demolat, după ce s-a pus în ordine cu toate actele.

"Proprietarul a cerut de cel puţin trei ani autorizaţiile pentru demolarea respectivului imobil, însă au fost mai multe încurcături cu actele, deoarece, din raţiuni ce mie îmi scapă, anumite avize au fost eliberate de Direcţia de Cultură şi Patrimoniu de la Bacău", a declarat Mihai Costache, purtătorul de cuvânt al Primăriei Galaţi. (sursa: Viaţa liberă)

Oricum, chiar şi cu actele la zi, bâlbâielile autorităţilor şi lipsa lor de reacţie, dimpreună cu haosul public creat de demolarea în sine, neîngrădită pentru securitatea pietonilor, cu personal neautorizat şi cu folosirea discreţionară a domeniului public reprezintă o palmă şi mai mare pentru autorităţi decât pierderea clădirii istorice în sine.

DACIA ARE TABLĂ GERMANĂ PE EA. CEA DE GALAŢI NU E BUNĂ!

Caroseria unei Dacii este făcută integral din tablă cumpărată din Germania, pentru că tabla de la ArcelorMittal Galaţi, sau oricare altă fabrică ce produce tablă în România, nu are calitatea cerută de Dacia, a declarat pentru ECONOMICA.NET Constantin Stroe, vicepreşedinte al companiei. „Ca bun român, mi-aş fi dorit... (mai departe, aici)

De ce ArcelorMittal Galaţi S.A. nu poate livra tablă pentru Dacia, de când durează asta şi de ce închiderea combinatului e iminentă? O analiză, în curând.

FOLOSIREA TOALETELOR ECOLOGICE COSTĂ CÂT CUMPĂRAREA ACESTORA DE TREI ORI!

* Primăria plăteşte anual FOLOSINŢA de trei ori mai scump decât ACHIZIŢIA * Cu 50 de bani pe nevoile cetăţenilor, Primăria ar amortiza investiţia şi întreţinerea din primul an! *

Primăria Galaţi va plăti servicii de închiriere şi întreţinere pentru 75 de toalete ecologice, conform unei licitaţii ce se va tranşa pe 4 mai. Din 2010, câştigătoare e aceeaşi firmă, SC Envirotech SRL Constanţa.

Valoarea cu TVA a contractului este de 475.397 lei, adică 108.044 euro. Deci, pentru închirierea şi întreţinerea unei toatele ecologice timp de un an, Primăria Galaţi plăteşte 1.440 euro.

VECHIUL GALAŢI SE UŞURA DE MAI PUŢINI BANI

În „vechiul Galaţi”, „scorurile” erau mai mici. În 2011, preţul final de atribuire a contractului a fost de 163.000 de lei fără TVA, pentru mai-decembrie 2011. Incluzând şi perioada ianuarie-aprilie 2012, până la încheierea noului contract, valoarea contractului anual a fost de 320.976 lei, adică 398,010 cu TVA. În 2012, Primăria Galaţi şi Envirotech SRL Constanţa au semnat contractul nr. 31.198/30.03.2012, în valoare de 153.982 lei fără TVA până la sfârşitul anului, mai mică decât pentru perioada similară din 2011.

ACHIZIŢIA AR DUCE LA... ECONOMII!

Cu 108.044 de euro, suma preconizată pentru 2013, s-ar putea cumpăra 211 toalete model „EURO WC 4001”, la preţul de 511 euro. Doar că acestea au cuva colectoare de 220 litri, iar Primăria vrea cu 230 litri, în timp ce înălţimea interioară a cabinei este de 2,2 m, iar Primăria vrea cu 2,3 m.

Şi cu cei 72.949 de euro cheltuiţi în 2011 se puteau cumpăra 142 de toalete ecologice. La fel şi în 2012. Dacă în acest an municipalitatea ar cumpăra 75 de toalete, (38.325 de euro), s-ar face o economie de 69.719 de euro.

Banii economisiţi astfel s-ar duce pe întreţinerea toaletelor - soluţie, pastile dezinfectante, hârtie igienică. Operaţiunile de întreţinere s-ar realiza de către Ecosal, eventual împreună cu Apă Canal SA. Din economia făcută într-un singur an ar rămâne cel puţin 40.000 de euro pentru cumpărarea unei vidanje.

De asemenea, o altă economie importantă s-ar crea din taxele de deversare facturate actualmente de către firma constănţeană Primăriei şi plătite de aceasta din urmă către Apă Canal SA.

(lecturat pe www.presagalati.ro)

PREMISELE UNEI AFACERI IGIENICE

În caietul de sarcini, prestatorul trebuie să asigure zilnic "vidanjarea, înlocuirea substanţei active, spălarea interiorului cu jet de apă sub presiune, ştergerea interiorului cabinei şi completarea cu hârtie igienică şi odorizarea”. Iar cetăţenii pot confirma dacă astfel de operaţiuni se efectuează cu frecvenţa cerută şi în toate locaţiile...

Pe de altă parte, dacă serviciile toaletelor ar fi plătite de cetăţeni la un preţ modic - 50 de bani accesul, cu minim 25 de utilizatori zilnici per cabină în medie (date confirmate şi de deversările înregistrată în cubaje de Apă Canal), s-ar scoate 342.000 de lei pe an. Iar utilizatorii, ca plătitori, ar putea cere socoteală Primăriei, prin Protecţia Consumatorului eventual, dacă serviciile nu sunt prestate corect. S-ar elimina situaţia de acum când se aruncă totul în cârca unei firme „străine”, promiţându-se la nesfârşit remedierea deficienţelor la următoarea licitaţie...

UN ELEMENT MAI PERICULOS DECÂT MIRCEA DIACONU! BA ŞI CU FUSTĂ!

„Învăţătoarea grevistă două case de la minister.” „Cristiana Anghel şi fiica sa stau în case de la stat.” „Informaţii” tip pRosTV dar mulţi - fiindcă subiectul a fost preluat şi de alte medii de informare portocalii.

Campania de presă împotriva Cristianei Anghel se înscrie în războiul lui Sebastian Ghiţă cu Dan Voiculescu, Anghel fiind senator PC.

CASELE DIN GARSONIERA DE CĂMIN

Prima mizerie o constituie implicarea unui membru al familiei Cristianei Anghel.

Fiica ei s-a angajat prin concurs în Ministerul Educaţiei pe o funcţie care este penultima în ierarhie:expert, sau pe româneşte „pălmaş”. Foarte important: concursul a avut loc pe 1 octombrie 2012, când Cristiana Anghel NU era senator.

Cristiana Anghel nu a primit două case, ci o garsonieră de serviciu într-un bloc-cămin ce aparţine ministerului. De fapt, a obţinut o cazare temporară până îşi găseşte o chirie în Bucureşti.

Deci nu este vorba de două case, ci de o garsonieră de serviciu contra cost - mare abuz…

Tot RoTV susţin că senatoarea PC primeşte 3.160 lei pe lună de la Senat pentru chirie, deşi suma de plată la respectiva garsonieră este mult mai mică. Observaţie corectă. Numai că banii respectivi primiţi sunt conform legii, iar legea spune că parlamentarul nu trebuie să returneze diferenţa. Aceeaşi lege nu dă vreun leu în plus dacă chiria e mai mare decât suma acordată.

MIZERII PE BANDĂ RULANTĂ DE ŞTIRI

Cei de la RoTV nu au scăpat ocazia să se facă şi de râs „la lanţ”, cum se spune.

Timp de o oră, burtiera titra: „Ora 22. Premierul reacţionează dur la adresa învăţătoarei greviste care a ajuns senator” sau „Şi Victor Ponta este revoltat”. Evident, fără legătură cu subiectul. Premierul a avut joi alte meciuri cu Cristiana Anghel...
(lecturat pe: www.cotidianul.ro)

Oare PE CINE deranjează şi mai ales DE CE o învăţătoare ajunsă senator? Un om care a ajuns printr-un gest civism extreme în Parlament, fără să-şi plătească locul altfel decât prin natura atitudinii sale responsabile şi bătăioase. Un om provenit din marea masă a celor care au avut curajul să înfrunte deschis nedreptatea şi dictatorii. Unul dintre autorii efuziunii electorale ce a adus în Parlament inclusiv personaje îndoielnice, precum Sebastian Ghiţă, patronul postului RoTV.

NOUL GALAŢI VA ÎN-GROPI UN SPORT ORIGINAL!

Surpările din asfaltul gălățean ar putea ajuta la crearea unui nou sport cu balonul rotund – FUTGOLFUL! Ar putea fi o alternativă interesantă la fotbalul local, măcinat de orgolii nemăsurate, cheltuieli netransparente şi lipsa unui stadion pe măsura aşteptărilor sportive.

LABTENISUL NE ȚINEA ÎN FORMĂ

Eram aşi la tenis cu piciorul, după blocuri, pe trotuar ori în stradă, unde era mai neted, hop şi românii la un tenis de piciorul. Pentru fotbal îți trebuie ditamai terenul, echipe, arbitru, porți etc. Cu niște careuri de cretă pe două-trei locuri de parcare, minim un adversar și-o minge care sare, gata!, te-ai lipit de un labtenis(z), cum îi spun conlocuitorii cu alte steaguri...
Sportul din spatele blocului și-a tras apoi campionate mondiale și federație în care România era la loc de cinste. În 2010 s-au reorganizat, au rebotezat sportul futnet și ne-au cam lăsat pe tușa, CM-ul din 2012 fiind primul la care românii n-au mai avut loc.
Normal! Cine se mai uită la România, țara în care nu mai găsești câteva zeci de metri pătrați cu asfalt negăurit? Iar pajiștile terenurilor de fotbal nu se simt nici ele mai bine…

NE-AU SCOS DIN FUTNET? SĂ LE DĂM FUTGOLF!

Dar dacă tot nu mai putem bate mingea pe loc neted, atunci s-o dăm prin gropi.
Când ajung la o anumită vârstă, vesticii lasă tenisul de băieți virili și trec la golful așa-zișilor bătrâni strategi. Și cu bani.
Întâiul fotbalist al Galațiului nu mai e de mult tânăr. Strategii n-are dar dă semne că e plin de bani. Ai noștri, evident!
Altminteri nu se explică cum a reparat a treia oară chiar el Falezogaura, după ce-a ieșit primar, și acum e iar căscată. La fiecare intervenție, groapa aia a păpat în medie un milion de lei, iar cu încă o astupare va ajunge la recordul de a fi înghițit patru milioane de lei, adică aproape un milion de euro! Și tot a viitor golf pute, dar golf din ăla săpat de ape fix în mijlocul malului amenajat al Dunării!

VIITORUL SUN-A GOL, CA O MINGE

Cum sunt toate semnele că tot mandatul vom rămâne la stadiul de borduriade sezoniere, butaforii arhitecturale şi piscine arteziene pe scuare, FUTGOLFUL poate folosi baza materială existentă la tot pasul. Adică gropile prezente şi viitoare din Noul Galaţi clădit pe aceleaşi licitaţii dubioase la contracte păguboase pe sume fabuloase pentru lucrări dezastruoase.
Șutând strategic mingea promisiunilor goale în găuri adecvate şi vizibil semnalizate, futgolful poate deveni o mândrie locală. Iar cum gropi găsești din plin în toată România, cu cât mai mulți fotbaliști la putere, cu atât mai rapid putem face din FUTGOLF un sport național.

Adio, PDL! Bun găsit, PSD?

S-a desluşit, în sfârşit, misterul perdeluţei fluturate în semn de adio. Ce protecţie să-ţi ofere un partid de tomnatici încă vreo 20 de ani? Mai bine un tânăr de succes, cu suficiente decenii până la pensionarea politică. Important e să-l iei de lângă protectorul său autociuruit şi să-l creşti ca viitor stăpân al dosarelor.

Cu de-alde moşulicii Blaga, Flutur, Videanu sau Toader, n-apuci vremea când, ca lup de mare optzecist ajuns la opt decenii de viaţă nu te mai poate paşte puşcaria. Iar rebelul Ponta are toate datele pentru a fi atras ca discipol: energia vârstei, ba poate chiar şi megapower la dosar, iese noaptea târziu în oraş, disponibil la o koabitare, ba chiar şi un socru buclucaş când te gândeşti că a ciocnit oul între Crăciun şi Anul Nou...

Guvernatorul nu-şi poate pune speranţe în fetele lui. Una s-a măritat c-un gurist de care s-a răcit rapid, probabil de la prea multă gheaţă în pahar. Iar acum a dat în mintea copiilor, ocupându-se cu desenele pe asfalt în plină zi de referendum. Cealaltă tot plod a rămas, încă mai dă să muşte, ba s-a mai şi luat cu unul de-l accidentează motocicliştii la volan...

Bătrânului lup de mare i-a picat astfel perfect soluţia lupului tânăr, crescut în sondaje tot de el, de marinel, pe principiul vaselor comunicante de ură şi speranţă electorală.

Băsescu se consideră imbatabil la tras de cârmă sau volan şi la justiţie. La prima risca fie să-i dea clasă copilotul, fie să-l dea cu roatele în sus. Aşa că l-a atras într-un menage a trois, pilotaj-justiţie-coabitare, dându-i senzaţia fostului procuror şi avocat că are pe mână manşa numirilor din parchete.

Şi uite-aşa, cu ochelarii aburiţi de abulicele fandări ale guvernatorului îmbătat de imunitatea cu multe stele, a ajuns Ponta să spere că va înscrie un coş de punctaj maxim cu baschetbalista. Doar că, după cum fluieră tribunele, s-ar putea să fie coşul de gunoi al istoriei şi într-un viitor la fel de apropiat ca cel al eşuării Corabiei Nebunului...

Cultura galaţeană apărată de presa... centrală

În timp ce gălţenii nu au reuşit încă să afle ce terenuri au dat comuniştii Episcopiei Dunării de Jos la schimb cu recent evacuatul sediu al Muzeului de Artă Contemporană, presa centrală încearcă totusi să salveze ce se mai poate salva. Un articol curajos, asumat şi care iniţiază chiar şi un minim gest de civism.
Alo, România! Se evacuează muzeele!

La Iaşi, vor ateriza metroul şi submarine!

De mult nu m-am mai simţit atât de mândru ca atunci când am aflat aici că o firmă gălăţeană va construi noua pistă a aeroportului din Iaşi. În sfârşit, ne vom face şi noi cunoscuţi prin ceva concret, unic şi autentic gălăţean. Cine citeşte ştirea respectivă e imposibil să nu găsească imediat un argument: blocul în care stă, strada ce i-a fost de curând asfaltată, groapa de la Elice ori cu siguranţă cea de pe Oltului. Oricum, un argument care să recomande la maxim constructorul gălăţean pentru o lucrare de pomină moldovenilor cu limba lată din oraşul celor 7 coline - precum Roma - capitala Moldovei şi a culturii, mă rog, toate ifosele alea de şi le dau ieşenii. De fapt, nişte provincialii aflaţi la o distanţă dublă faţă de Bucureşti în comparaţie cu noi, gălăţenii, nu? Dacă ne gândim la groapa de pe Oltului, ieşenii ar putea chiar să ne mulţumească, sî ni pupi şî tălpili! Cine alţii decât noi au avut grijă ca ilustrul nostru constructor să fie hrănit bine cu licitaţii grase de-a lungul anilor, să crească mare încât să poată înhăţa o lucrare de peste 31 de milioane de euro precum pista unui aeroport internaţional. Păi, "amu pi şliau, carivasîzîcă": ce alt constructor credeţi că avea şanse să le construiască o pistă care, "la o adică, la două adici", cât ai zice "Ieşi!", se poate transforma în staţie de metrou, ba chiar şi în port subteran de submarine, dacă ajută niţel şi Ăl de Sus c-o ploaie mai zdravănă?... Şi-aveţi, bre, şi v-aţi spăriet aşe? Vă tremurî amu chişioarele c-o sî vă pominiţî c-o bortă în mijlocu' chistei? Voi sî hiţî sănătoşi cî borta din şea din bujet o sî hie şî mai mare când o sî trebuiască s-astuchiţî la loc chista bortelită di ploi în perioada di garanţîi...

Textul şi ilustraţia sa reprezintă un pamflet bazat pe informaţii reale, deci digeraţi-l ca atare!

©▲NTItudinea -ÎNCURAJĂM PRELUAREA DAR CONDAMNĂM DENATURAREA!

Adrian ca Zăpada s-a micşorat la răcoare

Faptul că Adrian Năstase a devenit din fost premier hulit erou naţional mi se pare chiar cool. Răutăcioşii vor spune că nu pot să nu fac abstracţie de faptul că tocmai s-a întrupat în noua postură din spuma răcoroasă a închisorii.
E bună şi poanta asta, dar nu pot spune că m-am gândit la ea. Mi-au cam amorţit nişte fiori reci simţul umorului gândindu-mă cum poţi face Albă ca Zăpada şi din cel mai pătat demnitar, purificându-l cu o persecuţie penitenciară. Abia acum se revelează adevăratul înţeles al exclamaţiei lui Băsescu: "Adriane, nici nu ştii/Cât de mic începi să fii" pe lângă apucăturile de pirat ale celui care ţi-a luat locul...

ALBIREA LA VÂRF

Dacă ne uităm cu atenţie în urmă, fenomenul minimizării, ba chiar convertirii răului la bine printr-un rău aparent mult mai mare nu e deloc nou. Nelu Cotroceanul a devenit un bunicuţ înţelept în comparaţie cu alternativa furibundă a tribunului tricolor. Astăzi a avansat chiar la stadiul de guru al politicii dâmboviţene, de parcă toţi hrebenciucii, cozmâncii şi văcăroii încolonaţi sub trena acestei bunicuţe de Scufiţă Roşie cu trandafir ar fi doar nişte pitici nevinovaţi. Rătăciţi din alt basm, ăla cu imaculata, evident...
Fenomenul albirii ouălelor lui Năstase lămureşte definitiv de ce numitul Ceauşescu Nicolae a fost ascuns la doi metri sub orice marjă de sondaj electoral: nu atât pentru ce a făcut, cât pentru ce urmau să facă cei de după el. Până şi beizadelele de azi sunt niştre monştri descreieraţi pe lângă nevinovatul Nicuşor... 

ALBIREA LOCO

Ca să n-o lăsăm suspendată la centru, dincolo de capetele şi mai ales buzunarele noastre locale, putem desluşi de ce nu s-a îngrămădit procurărimea locală să-l atingă pe Durbacă în dosarul Aviasan. Păi, la ce realizări număra Nicolae cel Somnoros şi beizadeaua sa politică, Nicuşor cel Mic, Durbacă ar fi votat în funcţia de primar ca fiind un geniu gospodar mântuitor - măcar şi pentru că ştie să dea cu var. Deci numai de-o victimizare nu mai era nevoie, i-ar fi urcat procentele necontrolabil de sus.
Şi-aşa, la cum se mişcă actualul primar, s-ar putea să fie nevoie de o sperietoare de durbaci şi la următoarele alegeri. Asta dacă nu-şi pune Stan singur şi ireparabil capac, marcând golul vieţii lui fix în preferinţele electoratului.
Penitenciarul de maximă aroganţă

Acest text şi ilustraţia sa reprezintă un pamflet bazat pe informaţii reale şi trebuie tratate ca atare. 

©▲NTItudinea -ÎNCURAJĂM PRELUAREA DAR CONDAMNĂM DENATURAREA!